1. Despre anul 2020 se vor spune cele mai controversate lucruri. Unii îl vor condamna din cauza pandemiei. Alții vor afirma că, datorită izolării impusă de războiul antivirus, au avut mai mult timp pentru sine, creație, familie, etc.

       Ca scriitor însă, mă interesează nu condițiile în care scriu, ci satisfacția acestei munci și rezultatul ei. Când scrii cu plăcere, nu mai contabilizezi dacă stai la masa de scris 10 sau 15 ore pe zi. Oricum te izolezi de lume, renunțând benevol la prieteni, comunicare, sport, distracții și la un șir de alte satisfacții ce fac deliciul unui om obișnuit. Cu sau fără pandemie, majoritatea scriitorilor lucrează pe apucate, din contul timpului destinat altor activități. Presupun că de condiții ideale pentru scris beneficiază tocmai cei care nu pot scrie și nu exclud faptul că anul 2020, din acest motiv,  va fi un an al „cărților-bovardeală”  – aceste animale flămânde care devorează lacom timpul cititorilor naivi.

       A scrie o carte bună înseamnă a construi un templu din cuvinte. Dar câți dintre noi au atâta răbdare?

  1. Nu cred că scriitorul este obligat să dea informații. Însumate în câteva metafore, detaliile devin mai sugestive. Poți să cucerești o țară din goana cailor, dar nu poți să o stăpânești din goana cailor. La fel stau lucrurile și în literatură: niciodată nu știi ce te așteaptă în clipa următoare. Se poate întâmpla să fii convins că urci  treptele spre podiumul unui succes răsunător, iar în realitate să te afli pe treptele unui eșafod. La o anumită vârstă, nu ai cum să nu-ți dai seama că cel care îți promite Paradisul cunoaște și ziua când te va alunga din el, drept care măsor timpul nu cu planurile zilei de mâine, ci cu faptele zilei de azi. Când ai de gând să scrii ceva după un plan schițat anterior, personajele nu prea rezistă, nu au viață. E mai bine să le lași în pace, ascultându-le povestea, iar ele, în virtutea unei legi nescrise, alcătuiesc un subiect neașteptat, mult mai veridic și mai interesant decât cel planificat. Poți observa lumea din jur. Poți descrie ceea ce observi. Dar poți și să interpretezi ceea ce descrii. Literatura abia din acest moment începe.

       Un scriitor adevărat trebuie să fie el însuși o carte. Și încă una foarte interesantă. Altfel, scrierile lui nu vor zbura. Se vor târî.

       Visez să zbor…

                                                                           Aurelian Silvestru

Sursa: Literatura și arta din 24.12.2020