În perioada 14-17 august, la Putna, a avut loc întălnirea și premierea câștigătorilor concursului „Spune-mi o poveste pentru suflet” – Putna 1871: Serbarea tuturor românilor.

     Anul acesta, când celebrăm 150 de ani de la la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni și de la Primul Congres al Studenților Români, de hramul Mănăstirii Putna, la eveniment au participat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, domnul profesor Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, oameni de cultură, studenți,  mii de pelerini, premianții concursului și familiile lor.

   Ne exprimăm bucuria de a face parte din visul rotundului românesc și aducem mulțumri Ioanei Revnic și întregii echipe SOPS pentru podul de flori și de spirit românesc, pentru lecțiile de istorie, pentru continuitatea unui ideal!

    Vă invităm să cunoașteți experiența lui Gabriel Lițcan, elev al Liceului de Creativitate și Inventică „Prometeu-Protalent”, unul dintre premianții concursului SOPS12 –„Putna 1871: Serbarea tuturor românilor”.

 

      „Sunt Lițcan Gabriel, elev al Liceului de Creativitate și Inventică  „Prometeu-Protalent”  și mă mândresc cu asta.

      Învățătoare îmi este doamna Eugenia Mariniuc, pedagogul care m-a îndrumat pe mine și pe colegii mei să participăm la concursul  „Spune-mi o poveste pentru suflet”. Datorită  concursului, am aflat despre eroii acestui pământ: M. Eminescu,                    C. Porumbescu, I. Slavici. Am aflat despre cel care a zidit piatră cu piatră Mănăstirea Putna,  iar acum își doarme acolo somnul de veci, Ștefan cel Mare și Sfânt.

     Eu, un băiat de nouă ani, născut în Basarabia, la acest concurs m-am învrednicit cu două locuri I. Mi-am demonstrat că am curaj, perseverență și dragoste de patrie.

     La ediția „Putna 1871: Serbarea tuturor românilor’’ am luat locul al treilea, astfel, spre marea mea fericire, am fost invitat penru a fi premiat la „Serbarea de la Putna 150. Continuitatea unui ideal’’, același loc unde acum 150 ani in urmă au fost M. Eminescu, C. Porumbescu …

      Aveam emoții la gândul că voi vedea acel loc despre care am scris, îmi doream ca întâlnirea cu echipa SOPS să fie una de vis, de neuitat. Acum pot să spun că dorința mea s-a realizat!

      Putna – loc sfânt, un colțișor de rai, unde cerul sărută crestele munților, soarele mângâie cu razele sale pe cei care vin la Mănăstirea Putna pentru a se închina cu recunoștință lui Ștefan-Vodă cel Bun, cum l-au numit cronicarii: „aparator al dreptei credințe’’, „părinte al neamului românesc’’. 

     Am fost întimpinat cu zâmbetul pe buze de către doamna Ioana Revnic, care m-a îmbrățișat  și mi-a șoptit că mă conduce la locul pe care nu-l voi uita niciodată, mormântul lui Ștefan cel Mare. Probabil, a fost cel mai emoționant moment când m-am închinat în fața Lui cu recunoștință.

     Am vizitat și muzeul Mănăstirii, unde am avut parte de cea mai interesantă lecție de istorie din viața mea, povestită de către un călugăr-ghid.  Am avut fericita ocazie să vad spada lui Ștefan cel Mare, coroana și bucata de paltin în care a căzut săgeata țintita de Marele Domnitor.

      15 august 2021. O zi deosebită în care se sărbătoreau 150  de ani de la Prima serbare a românilor de pretutindeni. Emoții, curiozitate, patriotism,  mândrie… Toate mă încercau în timp mi-am îmbrăcat cămașa națională și am pornit spre Mănăstire.

     Mii de români  în port popular erau in jurul meu mișcându-se în aceeași direcție, cu zâmbetul pe buze. Emanau bucurie, iar în privirile lor se observa  licărul de mândrie și fericire că sunt români.

         Mănăstrirea Putna era toata sărbătoare! Și bustul lui Mihai Eminescu părea scăldat de arome și culoare a compozițiilor de flori care s-au adus drept omagiu. Am rămas plăcut surprins când am vazut un domn care, cu mare grijă,  încerca să așeze printre acele flori  portretele lui  Grigore Vieru și al mult indragiților noștri  Doina și Ion Aldea Teodorovici. Eram mândru că vin din Basarabia și că aceste personalități sunt ale neamului românesc.

         Spre seara am mers împreuna cu alți partcipanți la Casa de Cultură Putna, unde mi-am primit diploma, iar, în loc de medalie, mi s-a oferit o cruciulița. Singurul regret pe care   l-am avut e ca lipseau colegii mei de școală, Alexandru Malai, Ilinca Donici și Patricia Dabija, premianți și ei ai acestui concurs.

          A treia zi am vizitat chilia lui Daniil Sihastru, duhovnicul lui Ștefan cel Mare, un alt locșor ce trezește dorința de a afla cât mai multe istorii sau legende. Anul acesta vom avea ca materie în clasa a IV-a și Istoria, simt că o sa-mi placă mult.

    Când noaptea s-a lasat peste Putna, toți cu torțele în mâini au ridicat Dealul Crucii. Ajunsă sus de tot, mulțimea de oameni, în mare parte studenți, au format  numărul 150, apoi au aprins torțele. Părea că e ceva ireal. Mii de oameni au început să cânte „Când a fost să moară Ștefan’’ și alte cântece patriotice, dar fiorii cei mai mari i-am simțit când au început a scanda „Basarabia e România !’’.

    Sunt multe momente care m-au fascinat: întâlnirea neașteptată cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Părintele Stareț Melchisedec Velnic, cimitirul din preajma mănăstirii, atelierele organizate de echipa SOPS…

     Am avut o călătorie de neuitat, care m-a convis că nu trebuie să ne pierdem nicicând identitatea, că trebuie să fim mândri că suntem români și recunoscători celor care au luptat pentru bucățica aceasta de pământ.

      Acum am 9 ani și sper cu tărie că, peste ani, când voi avea vârsta bunicuței care m-a însoțit în această călătorie, să fiu din nou printre cei care vor sărbători  „200 de ani de la Prima serbare a românilor de pretutindeni’’.