Vineri, 17 martie 2023, la Biserica „Sfânta Treime” a Liceului de Creativitate și Inventică „Prometeu-Protalent”, părintele Ioan Cosoi a oficiat o slujbă de pomenire a celui care a fost învățătorul Nelu Dumbravă (20 aprilie 1953 – 14 martie 2023).
Numele acestui mare dascăl, apreciat cu cele mai alese cuvinte la Roman, România, acolo unde și-a petrecut cea mai mare parte din cei 50 de ani de excelență în pedagogie, este strâns legat de Liceul nostru. Între anii 1996-2004, domnia sa a muncit în calitate de învățător în instituția noastră, rămânând în memoria celor care l-au cunoscut și au lucrat împreună drept un învățător desăvârșit, un bun coleg și un mare împătimit de frumusețea limbii române.
„Regretatului pedagog Nelu Dumbravă părinții îi ziceau „boierul”, ceea ce în cazul domniei sale însemna aristocrat, ilustru, distins,  nobil, spune doamna Larisa Silvestru, directoarea Liceului. Această comparație venea din felul de a fi al domniei sale. Atent, binevoitor, delicat și întotdeauna îndrăgostit de profesia sa, a lăsat un nume bun pentru cei care l-au cunoscut și pentru urmași. Vom fi mereu recunoscători pentru curajul de care a dat dovadă, aliniindu-se nouă la vremuri de început, când aveam  nevoie de sprijin și de sfaturile calificate ale domniei sale în ale pedagogiei.  Dumnezeu să-l țină de-a dreapta Sa! Veșnică să-i fie pomenirea!”
Pedagogul Nelu Dumbravă a rămas ca o lumină binefăcătoare și în memoria învățătoarelor Elena Maniuc și Cristina Brunchi, care au subliniat competența, dar și delicatețea fostului coleg: „A fost o mare fericire să-l avem printre noi – un om de mare omenie! Erau timpuri când se mai întâmpla să scăpăm câte o greșeală de exprimare în limba română, iar domnia sa prindea un moment potrivit, ne lua mai într-o parte și înainte să ne vorbească despre ele, zicea neapărat: am să-ți spun ceva, dar să fii sigură, că știm numai noi doi. Așa am deprins să avem grijă de subtilitățile ascunse ale limbii române. A fost un pedagog de vocație! Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Adăugăm acestor amintiri și evocarea fiului Theodor la plecarea în eternitate a tatălui său, prin care  ni se oferă posibilitatea să cunoaștem mai multe despre cel care a fost Nelu Dumbravă:

„Portret din interior

Școala i-a fost stea călăuzitoare, cruce, destin încă de mic, de când a fost trimis de părinții săi la Roman să învețe carte, departe de acasă, permanent „în gazdă”. A mâncat cartea mai mult decât mănâncă un om flămând pâinea. Îmi povestea că în anii petrecuți la Pedagogicul din Bacău locul lui era în ultima bancă, ascuns după un teanc de cărți din care se servea din abundență. Școala, cartea, cuvântul i-au fost constante și vectori pe tot drumul vieții.

A fost dascăl, om al catedrei, preț de aproape 50 de ani. A predat la Școala 1 „Vasile Alecsandri” din Roman, dar cel mai mult, asemenea unui domn Trandafir modern, la școli sătești aflate în împrejurimi. În acești ani a gustat bucuria întâlnirii cu generații de copii, valuri proaspete de argilă vie, pe care s-a străduit să le modeleze cu dreaptă căutare și cu gândul mereu spre binele pe care îl face micilor viitori mari oameni, dar și neamului din care ei fac parte. Deși e desuet să mai vorbim despre patriotism, tata a fost un patriot. Și-a iubit țara, a iubit România Mare, așa încât, cu o mare bucurie a primit apostolatul pe care l-a dus între 1996 și 2004 la Chișinău, timp în care a predat la Liceul „Prometeu”. Tata a suflat atunci, ca un nou aducător de foc și căldură oamenilor, peste jarul de limbă română care fusese ascuns zeci de ani sub frigul sovietic, limbă română vorbită doar șoptit de bunei și de bunele nepoților acasă.
A scris poezie, a redat viață unei specii lirice amenințate de extincție, rondelul, ba chiar a sădit câteva livezi bune.
A fost şi actor. Prietenii intimi știu că şi-a încercat norocul la un examen de pomină cu Dem Rădulescu, Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher în prezidiul juraților. Și-a consumat dorul de teatru în lucrul cu o trupă de actori amatori împreună cu care a pus spectacole în scenă, dar și prin scrieri dramaturgice, nepublicate.” 

Zbor lin pe aripi de îngeri, stimate domnule dascăl!